Astazi am avut o conversatie cu o prietena(mamica de baiat cu autism,pt cine nu stie,
Mihaita al meu are autism)......baietelul prietenei,de aceeasi varsta cu Mihaita al meu......si-mi spunea ca nu este intr-o stare tocmai buna,ca are tot felul de ganduri,ca se pregateste sa caute scoli pt fiul ei(in toamna baietii nostrii fac 7 ani),trebuie sa mearga la scoala....iar eu i-am spus ca refuz sa ma gandesc.....insa cat timp voi refuza sa ma gandesc?
Si atunci imi vin mii si mii de intrebari.....se va recupera,va vorbi,va merge la scoala?
Si desi am renuntat sa ma mai intreb de ce,iata ca acum iar o fac.....de ce Doamne?
Cu ce au gresit copilasii nostrii?Cu ce am gresit noi parintii lor?
Oare voi apuca si eu ziua,in care puiul meu imi va spune mama?
Draga prietena,desi iti spusesem ca sunt tare,dupa conversatia cu tine,se pare ca au aparut si la mine gandurile rele si temerile!
Da-ne Doamne,putere sa mergem mai departe!