Week-end-ul trecut......groaznic!

Saptamana trecuta i-au iesit lui Mihaita niste bubite pe el(pe maini si picioare)...n-am dat importanta,am zis ca nu i-a priit ceva,l-am dat cu mixtura,i-am dat peritol,zyrtec....vineri dupa-amiaza,cat era la terapie,am plecat o fuga sa mai platim..tel,cablu,lumina,etc...cand ne-am intors dupa vreo ora Mihaita avea si mai multe bubite,pe burta si pe fata...doamne daca l-ati fi vazut cat era de patat(imi pare rau ca nu i-am facut poze)....asa ca seara am sunat medicul si ne-am dus la el....a zis ca este o alergie,nu se stie de la ce,si in plus de ce ii dadeam eu,ne-a dat si prednison,insa nu i-am din seara aceea,ca mancase sarat si mi-a fost frica....sambata dimineata,cand sa-l ridic din pat sa-l pregatesc de terapie,constat ca nu poate sa mearga.. si din cand in cand are cate un tremurat ca atunci cand ai frisoane....i-am dat si prednison-ul,asteptand sa vad ce se intampla,speram intr-o imbunatatire a situatiei,rugandu-ma sa nu fie ceva grav......
Insa,Mihaita tot nu putea sta pe picioare....asa ca am sunat din nou medicul pediatru,i-am prezentat situatia,mi-a explicat ca nu poate fi de la medicatie,spunandu-mi ca ar putea fi ceva neurologic(cel mai rau caz) sau s-a lovit si n-am sesizat.....insa lovitura nu putea fi,cu o seara inainte,fugind si topaind ca un iedut,cand l-am bagat in pat la somn,nu avea absolut nimic,asa ca URGENTA,scria pe noi....
Ne-am luat copilul in brate si am fugit la spital,in prima faza la ortopedie,medicul spunand ca nu-i nimc traumatos la picior.....ma copleseau cele mai negre ganduri,gandinu-ma dar ca ar putea fi ceva neurologic.....la urgenta,doctora de garda mi-a expicat ca unele alergii,pot sa dea dureri pe articulatii,membre si daca este de la alergie,in urma unei injectii cu hidrocortizon,cam la vreo ora ar trebui sa-si revina,daca nu se impunea rmn si bineinteles a fost necesara spitalizarea....
Asa ca ne-am internat,teoretic,ca practic nu prea stateam in spital....am fcaut prima injectie cu hidrortizon si la o ora si putin dupa ce i s-a facut injectia,Mihaita a inceput sa mearga.....va dati seama ce usurare pe capul meu....nu avea nimic neurologic,multumim lui Dumnezeu!
Si uite asa ne-am petrecut,week-end-ul si inceputul de saptamana intre spital si casa!
Dar totul este bine cand se termina cu bine!

Aventuri la volan.....

Miercuri,trebuia sa fiu musai in Bucuresti,aveam o problema de rezolvat,care nu suporta amanare.....
bun...astia tot anuntau cod galben....afara ningea si viscolea,Paul nu se putea invoi de la servici....i-am zis,nu stiu eu moarta coapta,miercuri trebuie sa fiu in Bucuresti,asa ca marti seara la 8,am plecat la Bucuresti...eu si copiii,masina echipata de iarna si cu Dumnezeu inainte....pana la Cernavoda era cam sticla soseaua(cauciucuri de iarna am),cand acceleram sa maresc putin viteza(pana in 5o),mi se ducea masina sanie....am facut cam o ora jumate pana la intrarea pe autostrada.....autostrada a fost ok,pe alocuri mai aparea o bucata inzepezita sau inghetata...la 12 noaptea am ajuns la Bucuresti.....ieri,in jurul pranzului,mi-am rezolvat problema care ma aduese in Bucuresti,apoi ne-am oprit la tara la socra-meu,in ideea sa ramanem peste noapte acolo,insa m-a sunat Paul,sa-mi zica ca iar au anuntat cod galben si sa vin acasa...bun,la 6 plec dinspre Stefanesti spre CTa....autostrada,super uscata...mergeam bine cu 130....cand,mai aveam 25 km pana la fetesti, mi se urca apa la maxim(mai pe romaneste,clocotea).....il sun repede pe Paul ca habar nu aveam ce sa-i fac(musai niste cursuri de mecanica).....cand o fost gerul ala groaznic,a pus in fata radiatorului o bucata de carton(asa se mai procedeaza),iar acum nemaifiind asa frig,cartonul,nu mai dadea voia sa se ventileze aerul pe acolo cum trebuie si sa raceasca cum trebui....si stai Mihaelo,pe banda de urgenta pe autostrada,cu avarii puse,si chinuie-te sa scoti cartonul,ca nu voia neam sa iasa...pana la urma tot Paul a venit cu ideea sa-l ud,sa se inmoaie,ca sa-l pot rupe....mi-a cazut si capota in cap,ca n-o sprijinisem bine....ehe...am avut parte de aventuri....nu ma gandea decat la lucruri groaznice,eu femeie cu 2 copii in masina,sa nu opreasca vreun maniac langa mine(deh,minte bolnava)....multumesc lui Dumnezeu,totul s-a terminat cu bine si am ajuns acasa bine!
O mai fii cineva asa zalud a mine???

Care-i treaba?

Dupa cum stiti(o parte din voi),sunt cam noua in blogosfera.....nu stiu de ce mi-am facut blog,dar mi-am facut....am insa o mare dilema....amuriti-ma si pe mine:Care-i treaba cu premiile,cu leapsa?
Voi cei mai exprimentati si state vechi in blogosfera,poate va faceti nitel timp si ma lamuriti si pe mine!

Va multumesc anticipat!

1 MARTIE...

1 MARTIE,teoretic inceput de primavara,practic mai putin.....
Un lucru e sigur,mare vanzoleala.....la fiecare colt de strada,tarabe cu martisoare si flori...am avut si noi parte de vanzoleala...martisoare si flori pentru la gradinita si la scoala......
Desi,cam tarzior,ofer si eu martisor virtual,tuturor persoanelor care ma citesc,tuturor celor dragi mie si departe.....si le urez o primavara frumoasa,insorita si cu multe realizari!

Neputinta,Frustrare,Disperare.....

Asta simt eu acum....neputinta,frustrare,disperare....o sa va intrebati poate de ce.....pentru ca nu-mi pot ajuta copilul mai mult...sau pentru ca din dorinta de a-l ajuta mai mult,i-am facut mai mult rau.....Sunt total impotriva medicamentelor,gen stratera,rispen...etc....insa,acum parca mi-a luat Dumnezeu mintile si am fost de acord (sub atenta indrumare a medicului de specialitate),din dorinta de a mai stapani putin hiperactivitatea, sa-i dau aceste droguri,caci altfel nu le pot numi.....rezultatul?Mihai,dintr-un copil vesel,binedispus si foarte agitat,a devenit un copil extra agitat,nervos,isteric,plangand,tipand,urland, chiar trantind,busind.....de vineri dupa amiaza saptamana trecuta,asta este atmosfera in care traim....ma mir ca la terapie a fost cat de cat ok,in rest.....dezastru....chiar si somnul a devenit unul agitat,cu n treziri peste noapte si colac peste pupaza,acum facem si pe noi(pipi).....Oare vom scapa din aceasta gheara a medicamentelor???Doamne,ce a fost in capul meu,de am luat aceasta decizie?Doamne,da-mi te rog putere si minte,sa iau cele mai bune decizii pentru binele lui Mihai!

La Multi Ani,ANDRA!

Cu ceva timp in urma,am cunoscut o fata deosebita,intai virtual si apoi personal....intre timp,mi-a devenit o draga prietena......astazi fiind ziua ei si pt ca este ceva distanta intre noi,imi doresc sa-i ofer niste flori virtuale...mi-ar fi placut sa fie naturale.....

Draga Prietena,iti doresc din suflet,tot ce-i mai frumos pe lume!La Multi Ani!

Pentru Florin

Acest fragment este preluat de aici

Monica are 34 de ani. Florin - doar 36. S-au casatorit de foarte tineri, aproape copii. Crina va implini anul acesta 14 ani. Iar Theo 3.

Sunt o familie frumoasa si fericita. Asa cum este familia mea si familia ta. Cu impliniri si esecuri, cu bune si rele, cu dorinte si planuri de viitor... mai ales multe planuri de viitor. Asa cum avem fiecare dintre noi. Cu dorinta de a munci si de a le face un viitor copiilor lor, cu eforturi si sacrificii, cu renuntari de sine pentru a le putea oferi copiilor ceea ce isi doresc. Cu socoteli si planuri de a obtine intr-o buna zi propria lor casa, intrucat inca de la casatorie locuiesc in casa mamei Monicai.

Sincer spun, acum cand vorbesc despre ei, nu pot sa cred ca nu sunt decat doi ani de cand ne cunoastem. Parca ne cunoastem de cand lumea. Nu exista zi sa nu vorbim, atat de mult ne-am legat in grupul nostru, atat de bine ne cunoastem si bunele si relele, incat parca legaturile dintre noi ar fi de sange, nu dintr-o simpla prietenie care a debutat dupa un criteriu aparent banal: Gravidute si mamici de Constanta...

La sfarsitul lui octombrie Monica ne spunea ca este ingrijorata din pricina sanatatii lui Florin. Ca a slabit foarte mult, ca are probleme digestive si ca urmeaza sa faca un control medical. Toate am incercat sa o incurajam si sa ii spunem ca dupa simptome s-ar putea sa sufere de sindromul colonului iritabil, mai ales ca stiam ca in perioada aceea fusesera foarte stresati si agitati cu contractarea unui credit prin Prima Casa si in sfarsit , cu mari eforturi, cand aproape isi pierdusera sperantele si ramasesera pe zero cu finantele, isi achizitionasera un apartament. Spun sincer, cu mana pe inima, ca nici cu gandul nu am gandit ca s-ar putea sa fie ceva mai mult decat atat. Doar Florin nu are decat 36 de ani!! La varsta aceasta ce altceva ar fi putut fi??

Si atunci, bomba. Iata ce ne-a scris Monica joi, 12 noiembrie 2009:

Buna seara!
Nici nu stiu cum sa incep sa-mi strig supararea. S-ar putea sa nu pot fi coerenta.
Starea sotului meu ma ingrijoreaza foarte tare. Luni este programat la colonoscopie dar parca nu mai trece timpul odata! Am fost cu el la ultimul consult la dr. Voinea Florea care nu a dorit sa se pronunte asupra unui diagnostic. A spus doar ca simptomele descrise de Florin nu sunt in totalitate oglinda colonului iritabil. Asta inseamna pierderea in greutate inexplicabila, durerile de mijloc si dureri de picioare (la muschi). Iar eu sunt disperata. Noptile nu doarme, se muta de la un capat la altul, ofteaza, geme, face drumuri la baie si intr-un final, spre dimineata cateodata pleaca din pat ca nu mai are stare. In cursul zilei, a adoptat o atitudine care nu ii este caracteristica, in sensul ca incearca sa para excesiv de vesel si glumet in fata mea, dar il surpind in momente cand se ascunde si i se schimba complet figura ... mai exact i se citeste suferinta pe fata. Iar eu plang pe unde pot sa nu ma vada el. Va scriu acum ca e de serviciu azi si maine dar nu am mai indraznit sa intru pe forum stiindu-l pe el ca sufera.
Eu nu sunt de fel prea prapastioasa dar nu stiu ce ma face sa am ganduri urate. Am asa un sentiment pe care nu il pot descrie in cuvinte ....
Nu mai pot sa scriu ca m-a luat plansul iar."

Iar ceva mai tarziu, in aceeasi zi:

"Cei doi medici la care am fost inainte au spus ca e vorba de SCI dar cel de-al treilea nu a vrut sa se pronunte. Ceea ce m-a daramat/ingrijorat si mai tare. Mai mult, nici nu a comentat prea mult ce a vazut la echo. Iar scaderea in greutate nu este caracteristica pentru SCI si nici durerile din timpul noptii. Iar eu sunt o fire foarte slaba si nu stiu cum sa ma comport sa nu il daram si pe el. Iar in ce mai citesc pe net despre caracteristicile anumitor boli ale colonului, il regasesc in cele mai sumbre."

Imi aduc aminte ca chiar am certat-o ca se gandeste numai la prostii si pune raul in fata. Iar ea avea dreptate cu tot ceea ce gandea...

Ce a urmat a fost un adevarat tavalug. Controale, colonoscopie, analize la Constanta, trimitere la Oncologie la Bucuresti, operatia, biopsii, diagnostic.... cancer in stadiu foarte avansat. In urma operatiei , tumora fiind foarte mare, a fost necesar sa i se faca "anus contra naturii" bucata de intestin taiata fiind mult prea mare pentru a mai putea fi atasata normal.

In clipa de fata Florin este la Bucuresti unde face sedintele de chinmoterapie. A inceput sa piarda iar in greutate, se simte foarte rau. Sunt muta de admiratie in fata puterii Monicai de a face fata intregii situatii, unui serviciu solicitant, gospodariei si celor doi copii care numai linistiti nu pot fi. A slabit ingrozitor de mult, dar pe chip i se citeste o forta si o incapatanare de a lupta cum nu am vazut inca pana acum pe chipul nimanui.

A auzit recent de o clinica din Viena unde se trateaza tipul acesta de cancer. Iata ce ne scria in seara aceasta:

"Situatia de dupa intalnirea de azi se prezinta cu urmatoarele variante:

1. consult la Spitalul AKH in Viena, la inceputul lunii martie, unde va trebui sa merg cu Florin, dar nu stiu cum va suporta drumul avand in vedere ca se simte destul de rau. Acolo, va trebui sa fiu insotita de un interpret care pentru asta va percepe un onorariu, traducandu-mi tot ce spune dr, si pe urma ... probabil, de cate ori ar fi nevoie sa il solicit contra cost

2. am o recomandare pentru o clinica privata, unde poate fi tratat de un profesor care cunoaste si limba romana, iar acolo mai este un angajat roman care poate sa ne asiste si indrume ori de cate ori ar fi nevoie. Acolo as putea sa merg cel mai devreme saptamana viitoare, singura, cu toate analizele, cu lamele de la biopsie pentru o reanalizare, numai ca ar fi costurile putin mai mari, dar as scapa de nevoia de interpret. In urma reanalizarii situatiei, poate sa imi spuna:

a) da, pot sa te ajut si te costa atat ....(pentru ca mi s-a spus de catre medicul care m-a indrumat si care a trimis pacienti acolo, ca tehnicile sunt mult diferite, iar din punct de vedere chirurgical, este o cu totul alta situatie acolo ... nu mai pot sa exprim corect tot ce mi s-a spus .... dar in alta ordine de idei, in stadiul IV, inainte de operatie, ar fi fost imposibil ca markerii tumorali sa ii iasa stas in situatia data .... iar asta ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri de la inceput

sau

b) imi pare rau, nu se poate sa mai faceti nimic in situatia data

Eu as inclina pentru varianta a doua, pentru ca nu stiu cat de bine ar rezista Florin drumului pentru varianta 1, indiferent pe ce cale.
Pentru asta, voi incerca sa solicit ajutor tuturor rudelor, prietenilor si poate se vor aduna cei 2500-3000 Euro de care as avea nevoie sa fac drumul asta + reanalizarea lamelor de la biopsie. Dar maine, voi lua legatura cu persoanele recomandate, iar situatia se poate schimba.

Va tin la curent."

Pozele acestea au fost facute de Craciun

Pot pune la dispozitia celor care pot si doresc sa faca ceva un numar de cont deschis la BCR, sucursala Constanta, pe numele Marinescu Monica

RO70RNCB0114031895610002 (EUR) - BCR Sucursala Constanta - in euro

Contul in lei: RO84 RZBR 0000 0600 0274 1556 deschis la Raiffeisen Bank SA Agentia Constanta, pe numele MARINESCU FLORIN. (este contul de card unde isi primeste salariul)

Pot pune la dispozitia celor care pot si doresc sa faca ceva un numar de cont deschis la BCR, sucursala Constanta, pe numele Marinescu Monica

RO70RNCB0114031895610002 (EUR) - BCR Sucursala Constanta - in euro

Contul in lei: RO84 RZBR 0000 0600 0274 1556 deschis la Raiffeisen Bank SA Agentia Constanta, pe numele MARINESCU FLORIN. (este contul de card unde isi primeste salariul)