duminică, 19 decembrie 2010
duminică, 5 decembrie 2010
Tristete....si lacrimi....
Ei,bine....da,asta simt eu acum,in pragul sarbatorilor de iarna....tristete.....pana acum o saptamana,doua,debordam de ROZ,insa acum s-a schimbat situatia.....
Realizez ca vin sarbatorile de iarna,desi ar trebui sa fie moment de bucurie si veselie...nu-i....
Zilele trecute ma intreba o buna prietena,daca Mihaita stie de Mos Craciun(de fapt de aici pleaca tristetea mea),i-am raspuns ca nu stie....de anul trecut am renuntat sa-i mai cumparam cadouri si sa i le punem sub brad....nici macar nu se uita la ele....eventual il atrag luminile de la instalatie si atat....
Toata lumea vorbeste ca a inceput sa pregateasca casa,bradul,cizmulitele pentru Sf.Nicolae....eu nu pot,nu am nici o tragere sa fac aceste lucruri.....daca as putea as sari peste aceste perioade din an!E prea grea apasarea asta.....
Singura alinare a mea in aceasta perioada este Andreea!
Realizez ca vin sarbatorile de iarna,desi ar trebui sa fie moment de bucurie si veselie...nu-i....
Zilele trecute ma intreba o buna prietena,daca Mihaita stie de Mos Craciun(de fapt de aici pleaca tristetea mea),i-am raspuns ca nu stie....de anul trecut am renuntat sa-i mai cumparam cadouri si sa i le punem sub brad....nici macar nu se uita la ele....eventual il atrag luminile de la instalatie si atat....
Toata lumea vorbeste ca a inceput sa pregateasca casa,bradul,cizmulitele pentru Sf.Nicolae....eu nu pot,nu am nici o tragere sa fac aceste lucruri.....daca as putea as sari peste aceste perioade din an!E prea grea apasarea asta.....
Singura alinare a mea in aceasta perioada este Andreea!
sâmbătă, 25 septembrie 2010
La Multi Ani,Mihaita!
As avea atat de multe de spus......insa nu-mi mai gasesc cuvintele.....sunt fericita si trista in acelasi timp,dar vreau sa cred ca puiul meu drag va fi bine intr-o zi!
miercuri, 11 august 2010
Realitatea trista a vietii mele...
Cand ma bucuram de micile realizari ale lui Mihaita,am primit un dus rece....am un copil cu probleme,asta-i trista realitate si mai grav este ca nu stiu cat vom reusi sa recuperam......
saptamana trecuta am plecat si noi la munte pt 2-3 zile,bineinteles cu Mihaita,pt ca nu avem cu cine sa-l lasam....dar asta nu mai este o problema,ne-am invatat cu situatia,insa acolo ne-a lovit cruntul adevar....Mihaita,nu voia sa faca decat ce voia el...la terasa nu puteai sta la masa sa mananci ca el voia sa alerge,am urcat pana la cascada urlatoare la busteni...cu chiu,cu vai...mai mult in brate si tarat,pt ca el efectiv nu stia cum si pe unda sa puna piciorul,in camera la pensiune,show,el voia sa se zbenguie,insa noi nu-l puteam lasa de frica sa nu vina vecinii la usa.....a doua zi,am vrut sa urcam sa vedem babele,sfinxul...se statea cu orele la rand la telecabina,bineinteles lucru imposibil cu Mihaita,el nu sta locului 10 minute,dar mai mult de 10.....una,peste alta m-a lovit realitatea,pe care de altfel in sinea mea o stiam,insa parca nicodata nu a fost atat de evidenta....
luna viitoare,face 7 ani,in mod normal ar fi trebuit sa ne pregatim de scoala,dar noi ne pregatim de o noua etapa a terapiei....
simt ca nu mai pot,ca ma lasa puterile....ma simt neputincioasa,in fata sortii si a faptului ca nu-mi pot ajuta copilul mai mult.....vreau si eu o viata normala cu un copil normal,sa mearga la scoala,sa mearga in parc,sa se joace cu copii,nu numai de unul singur.....simt ca nu mai vad luminita de la capatul tunelului,simt ca sunt pe marginea unei prapastii.......
oare ce se va alege de viitorul lui?
acum este bolnav....alaltaieri noapte,toata noaptea a vomat,ieri toata ziua,febra,tuse si muci,azi a inceput sa-i curga ochii si iasa foarte moale afara,mai mult apa,iar el mititelul nu face decat sa stea in pat si sa zaca,este ca leguma doborata de soare....nu poate sa-mi spuna ce-l doare si ce ar vrea sa-i fac;i se lipisera ochii si se tot baga cu capul in mine,sa-mi arate cumva ca nu poate sa deschida ochii.....urla sufletul in mine......
saptamana trecuta am plecat si noi la munte pt 2-3 zile,bineinteles cu Mihaita,pt ca nu avem cu cine sa-l lasam....dar asta nu mai este o problema,ne-am invatat cu situatia,insa acolo ne-a lovit cruntul adevar....Mihaita,nu voia sa faca decat ce voia el...la terasa nu puteai sta la masa sa mananci ca el voia sa alerge,am urcat pana la cascada urlatoare la busteni...cu chiu,cu vai...mai mult in brate si tarat,pt ca el efectiv nu stia cum si pe unda sa puna piciorul,in camera la pensiune,show,el voia sa se zbenguie,insa noi nu-l puteam lasa de frica sa nu vina vecinii la usa.....a doua zi,am vrut sa urcam sa vedem babele,sfinxul...se statea cu orele la rand la telecabina,bineinteles lucru imposibil cu Mihaita,el nu sta locului 10 minute,dar mai mult de 10.....una,peste alta m-a lovit realitatea,pe care de altfel in sinea mea o stiam,insa parca nicodata nu a fost atat de evidenta....
luna viitoare,face 7 ani,in mod normal ar fi trebuit sa ne pregatim de scoala,dar noi ne pregatim de o noua etapa a terapiei....
simt ca nu mai pot,ca ma lasa puterile....ma simt neputincioasa,in fata sortii si a faptului ca nu-mi pot ajuta copilul mai mult.....vreau si eu o viata normala cu un copil normal,sa mearga la scoala,sa mearga in parc,sa se joace cu copii,nu numai de unul singur.....simt ca nu mai vad luminita de la capatul tunelului,simt ca sunt pe marginea unei prapastii.......
oare ce se va alege de viitorul lui?
acum este bolnav....alaltaieri noapte,toata noaptea a vomat,ieri toata ziua,febra,tuse si muci,azi a inceput sa-i curga ochii si iasa foarte moale afara,mai mult apa,iar el mititelul nu face decat sa stea in pat si sa zaca,este ca leguma doborata de soare....nu poate sa-mi spuna ce-l doare si ce ar vrea sa-i fac;i se lipisera ochii si se tot baga cu capul in mine,sa-mi arate cumva ca nu poate sa deschida ochii.....urla sufletul in mine......
sâmbătă, 19 iunie 2010
Trecut-au anii.....
Desi este trecut putin peste miezul noptii,pot sa spun ca acum 13 ani pe 18 iunie ne-am unit oficial destinele,desi o facuse Andreea(fiica noastra),cu vreo 2 luni inainte,cand a venit pe lume.....
M-au complesit amintirile acelor clipe frumoase si am scotocit prin albumele prafuite.....totul a inceput cu o semnatura...
Apoi a urmat cununia religioasa............si restul las pozele sa va spuna!!!
M-au complesit amintirile acelor clipe frumoase si am scotocit prin albumele prafuite.....totul a inceput cu o semnatura...
Apoi a urmat cununia religioasa............si restul las pozele sa va spuna!!!
luni, 14 iunie 2010
A venit vacanta.....
Ei bine,fiica mea Andreea,a terminat clasa a 6 a .......a terminat cu media 9.50,desi su eu sunt convinsa ca se putea si mai bine,speram ca anul viitor sa fie unul mai bun.....
Acum profita de vacanta si asteapta cu nerabdare luna august cand va pleca in tabara,in Maramures la Borsa......
luni, 7 iunie 2010
Strigat de durere.....
Astazi am avut o conversatie cu o prietena(mamica de baiat cu autism,pt cine nu stie,Mihaita al meu are autism)......baietelul prietenei,de aceeasi varsta cu Mihaita al meu......si-mi spunea ca nu este intr-o stare tocmai buna,ca are tot felul de ganduri,ca se pregateste sa caute scoli pt fiul ei(in toamna baietii nostrii fac 7 ani),trebuie sa mearga la scoala....iar eu i-am spus ca refuz sa ma gandesc.....insa cat timp voi refuza sa ma gandesc?
Si atunci imi vin mii si mii de intrebari.....se va recupera,va vorbi,va merge la scoala?
Si desi am renuntat sa ma mai intreb de ce,iata ca acum iar o fac.....de ce Doamne?
Cu ce au gresit copilasii nostrii?Cu ce am gresit noi parintii lor?
Oare voi apuca si eu ziua,in care puiul meu imi va spune mama?
Draga prietena,desi iti spusesem ca sunt tare,dupa conversatia cu tine,se pare ca au aparut si la mine gandurile rele si temerile!
Da-ne Doamne,putere sa mergem mai departe!
Si atunci imi vin mii si mii de intrebari.....se va recupera,va vorbi,va merge la scoala?
Si desi am renuntat sa ma mai intreb de ce,iata ca acum iar o fac.....de ce Doamne?
Cu ce au gresit copilasii nostrii?Cu ce am gresit noi parintii lor?
Oare voi apuca si eu ziua,in care puiul meu imi va spune mama?
Draga prietena,desi iti spusesem ca sunt tare,dupa conversatia cu tine,se pare ca au aparut si la mine gandurile rele si temerile!
Da-ne Doamne,putere sa mergem mai departe!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)